Povestea Noastră
Zece ani în devenire
Versiunea Ei
Pentru cei care nu credeți în suflete pereche - eu cred.
Fie povestea noastră dovedește că există, fie am fost eu atât de încăpățânată încât am urmărit o persoană prin spațiu și timp doar ca să îmi demonstrez că am dreptate.
Povestea noastră a început acum zece ani în Oradea, în timpul unei sesiuni a Parlamentului European al Tinerilor. Conduceam o echipă de dezbateri pentru selecția națională, și niște prieteni m-au avertizat că unul dintre delegații mei are un caracter foarte puternic. Da, acela era Iustin.
Timpul petrecut împreună atunci a fost scurt și neașteptat de profetic. Eram doar prieteni. Dar ani mai târziu, dansul nostru de nuntă va fi pe prima melodie pe care am împărtășit-o (pentru cei curioși - veți afla pe ringul de dans).
După liceu, Iustin s-a mutat la Londra, eu m-am mutat la București. Ne-am intersectat ocazional, dar fiecare am trăit propriile noastre vieți pe deplin.
Până acum câțiva ani, când ne-am reîntâlnit întâmplător în Vama Veche - și mi-am mărturisit sentimentele la 4 dimineața într-un mod care poate fi descris ca... foarte nefiltrat.
I-a luat doar încă un an după aceea să mă invite la prima noastră întâlnire.
Ce a urmat a devenit povestea noastră comună: glume, călătorii, eu găsindu-mi curajul să sar dintr-un avion, el vrând să sară de și mai sus, festivaluri, și alegându-ne reciproc. Ne-am mutat în alt oraș. Ne-am mutat în altă țară. Ne-am construit o casă oriunde am fost. Ne-am luat chiar și o pisică!
Și s-a potrivit. Perfect.
Așa cum știam că se va potrivi, acum zece ani, când am decis că el este sufletul meu pereche.
Versiunea Lui
Am căutat o parteneră mult timp. Îmi doream cu adevărat să îmi găsesc perechea. Am ieșit la multe întâlniri, încercând să găsesc persoana potrivită, încercând să fac lucrurile cum trebuie.
Apoi, într-o noapte, în Vama Veche, pe la cinci dimineața, o fată pe care nu o mai văzusem de mult — și pe care am respectat-o mereu profund — a venit la mine și m-a certat. Mi-a spus să mă opresc din a mă juca și să iau lucrurile în serios.
Fata aceea era Andra.
La aproximativ un an după, m-am mutat înapoi în România. Am pus multe lucruri în ordine. Viața a început să se simtă mai… aliniată.
Nu la mult timp după, bunul meu prieten Lăcă nu a mai putut ajunge la un concert alt-J pentru care aveam bilete. Dintr-un impuls, am întrebat-o pe Andra dacă ar vrea să vină cu mine în locul lui. A fost prima noastră întâlnire — și începutul unei veri minunate, petrecute în mare parte împreună.
Când a venit toamna, știam că sunt îndrăgostit. Credeam că știu câteva lucruri despre ea, dar am descoperit, în spatele celei mai frumoase perechi de ochi albaștri, cea mai blândă, înțelegătoare și ambițioasă persoană. Înainte de Andra, simțeam că nu voi întâlni niciodată persoana care să fie cu adevărat 'de ajuns'. Toți prietenii mei râdeau în hohote când le vorbeam despre lista lungă de criterii și cerințe pe care mi le doream de la partenera mea.
Spuneau că este imposibil. Eu nu am renunțat niciodată.
De-a lungul Anilor
Ne vedem la nuntă!